>
Blogosferă Mine Society

Image and video hosting by TinyPic Schița evoluției mele: Blogging

20:55 Raisa
Din nou sunt răscolită de amintiri,și din nou sunt pusă în situația de a forma schița unei evoluții.Am fost de multe ori întrebată cum m-am apucat de blogging:la școală,în privat sau la diferite interviuri pe care le-am acordat revistelor locale sau anumitor bloggeri.Am obținut premii și m-am bucurat de o activitate intensă,pe care aș vrea să o împărtășesc cu voi.Însă înainte de asta aș vrea să îmi cer scuze pentru postările rare,însă nu am timp,și chiar dacă aș vrea să postez,nu pot să o fac din cauza admiterii la facultate,pentru care trebuie să învăț zi și noapte,după cum am precizat în postarea anterioară.

    Începutul micii mele ,,cariere” în blogging:
  Am stat de multe ori și m-am gândit de ce m-am apucat de asta.Cred că nu vroiam să fiu singură,deoarece mă simțeam de multe ori părăsită și complet uitată de lume.Mi-am început activitatea în 2011.Eram foarte mică,probabil în jurul vârstei de 12 ani am decis să intru în blogosferă,deși nu aveam absolut nici un habar câtă responsabilitate implică.Eram la acea vârstă naivă,vârstă care îmi oferea ideea că tot ce zboară se mănâncă.La fel și cu blogul:credeam că nu o să fie citit de nimeni,că pot scrie absolut orice îmi trece prin cap și că sunt liberă să îmi expun propiile păreri.Bineînțeles că pot face asta,dar oricum ar fi,totul implică riscuri.
>
Happy Mine Our world

Image and video hosting by TinyPic Totul (sau nimic) pentru medicină

21:00 Raisa
    Aș vrea să pot spune că nu a trecut vacanța,că acum nu mă aflu într-un week-end normal de școală.Aș vrea să spun că încă mai sunt un copil și visez la cum aș putea să-mi îmbrac mâine păpușa preferată.Însă,pe măsură ce creștem,timpul se scurtează și se furișează pe lângă noi ca un mic fulger nemilos.Ce nu pot schimba,însă,este Marele Ceasornic,știi,acel ceas bătrân care datează de milenii și până astăzi,acela care a sfârșit Epoca lui Darwin și Secolul de Aur,acela care îți spune: ,,De acum nu mai ești un copil,de acum trebuie să te zbați pentru viitorul tău,de acum ai responsabilități și trebuie să-ți faci planuri,altfel vei trăi de pe azi,pe mâine...”.Nu vreau să vorbesc despre frumoasa-mi perioadă în care aveam patul plin de jucării și îmi era frică și de umbra minusculei broscuțe țestoase pe care o țineam captivă în acvariu,ci vreau să răspund cu acest articol la postarea lui Chucky care mi s-a părut deosebit de interesantă,și am vrut să-i povestesc ei și vouă dorința mea arzătoare în ceea ce privește această facultate și de ce îmi doresc eu cu atâta ardoare să devin un medic.
>
Dreams One Life Our world

Image and video hosting by TinyPicFrica impune limite.Și se războiește.

15:13 Raisa
   Dacă e să caracterizăm omul după un prototip filosofic,el ar fi următorul: ,,Omul este o inflorescență terminală a naturii.(..),este căutător de definiții.Când acestea nu sunt posibile,i se oferă descripții”.Și totuși,deși considerăm despre noi înșine tot ce este mai bun,deși avem impresia că dacă avem vise,dacă suntem creatori ai unei fabrici de iluzii și dorințe,putem atinge imposibilul,realitatea este total diferită.O mare problemă din zilele noastre este frica.De ce spun că este o problemă?Pentru că ea afectează totul:ceea ce spunem,ceea ce gândim și îndeosebi acțiunile noastre.Omul este limitat de către frică,iar aceasta va duce un război continuu cu aspirațiile sale.Poate,dacă nu ar exista necunoscutul,atunci omul ar fi o mică întruchipare a perfecțiunii,însă,acesta e un paradox. Încă de când eram mică am învățat să mă tem de ceva.Chiar dacă era o umbră imaginară numită ,,Bau-bau” sau un animal pe care eu îl consideram periculos,frica era mereu acolo.Niciodată nu mi-a fost permis să descopăr dincolo de aceste granițe,deși,lumea spune că teama poate să fie învinsă.Acum,la vârsta mea,am ajuns la concluzia că aceasta există pentru a nu permite omului erori.Putem să luăm în considerare fricile ca pe un scut dăruit de Dumnezeu sau ca pe arma cea mai ascuțită a demonilor.Dar când aceasta reprezintă o problemă la nivel mondial,se instalează haosul.Induce gândurile în ceață și orbește ochii sufletului.
   
    Efectele benefice ale fricii: Multe greșeli au fost împiedicate din cauza acestui sentiment de terifiere.Nimic în lumea aceasta nu este gratis,iar pentru orice lucru înfăptuit greșit,trebuie plătit un preț.Am putea lua noi oare teama ca pe un glas al conștiinței?Spre exemplu,adolescenților le e frică de spirite,de criminali în serie și de hoți,așa că nu se aventurează în locuri părăsite sau uitate de lume,nu se aventurează în păduri întunecate.Le este frică de a-și pierde prietenii,de a eșua în dragoste sau de o nouă ceartă cu părinții.Ei vor să se simtă protejați.De altfel,aici vroiam să ajung.
>
Dreams Our world Sad

Image and video hosting by TinyPic Cuvânt tânăr despre străinătate

14:46 Raisa
  Am ascultat,am trăit și am văzut.Am văzut mulți dintre prietenii mei plecând din țară,am trăit cu gândul la multe despărțiri care au avut loc în sufletele lor sfâșiate de sărăcia aceasta precară,am ascultat cum străinătatea i-a schimbat și le-a oferit altă educație,cu care ei nu fuseseră obișnuiți de acasă.Și de ce nu este capabilă această conducere să îi țină aproape?De ce în fiecare an pierdem din
ce în ce mai mulți compatrioți,în schimbul unor hârtii pe care sunt desenate niște numere?Pentru că,în această țară,și peste tot în lume,doar aceste hârtii pot aduce fericirea;desigur,o fericire falsă și șterasă,însă aparent înșelătoare.
     Întotdeauna mi-am dorit să fiu medic.Cariera în medicină beneficiază de multă reclamă,cel puțin la mine în familie.De când am fost mică mi s-a insuflat că eu TREBUIE să ajung un medic.Am crescut cu ideea aceasta,m-am specializat la profilul care se presupune că mă va ajuta să intru la facultate.Am vise mărețe,speranțe și ambiție,însă,o meserie care cere atât de multe,precum e medicina,e plătită prea puțin în această țară.
>
Le me Love One Life

Image and video hosting by TinyPic Câinele și apartamentul

14:04 Raisa
Ceea ce am observat eu de la o vreme încoace este faptul că din ce în ce mai multă lume își cumpără animale de companie precum pisici sau câini ,deși stau la apartament.Ei bine,și eu mă aflu printre ei.Am decis să scriu un articol despre câinele meu și viața pe care o duc cu el într-un apartament.O persoană care mă cunoaște extrem de bine și care este un cititor ,,înfocat" al blogului meu,mi-a propus să scriu această postare despre Sheila,micuța mea Yorkshire Terrier Toy,despre cum trebuie ea îngrijită și ce este așa special în a ține un câine într-un apartament.Nu e nimic deosebit,dar,cea mai mare calitate este că îți schimbă viața.Și a da,că este un câine.
   Pe Sheila am primit-o acum doi ani,pe data de 1 iunie.Înainte îmi dorisem foarte mult un câine.Desigur că părinții mei mi-au făcut hatârul,iar înainte de Sheila am avut cel puțin patru câini pe care i-am ținut în apartament,însă nu am rezistat mai mult de două săptămâni fără să uit să-i scot afară,să le dau de mâncare sau să-și facă nevoile.Pe măsură ce am crescut,am realizat că,totuși,ar trebui să învăț să fiu capabilă de creșterea unui animal de companie în acest apartament,deoarece,fiind singură la părinți,nu am știut niciodată cum este să ai grijă de cineva sau de ceva.Când am primit-o pe Sheila am învățat că dragostea poate fi împărțită și unui mic ghemotoc de blană ca și ea,că mâncarea nu este doar pentru oameni și că loialitatea nu ține cont de trup.Sheila mi-a fost alături întotdeauna,când mulți dintre prietenii mei (oameni) nu au făcut-o.
>
Free Hope Our world

Image and video hosting by TinyPic,,Ești prea tânăr să fii trist!”

15:23 Raisa
   De câțiva ani buni am început să studiez cu ajutorul cărților(și nu numai),anumite comportamente adolescentine,care de care mai îndrăznețe,cum se manifestă,prin ce ajung să se dezlănțuie,și ce repercusiuni strâng deținătorii acestora.Bineînțeles,adolescența este caracterizată de amplificarea tuturor sentimentelor,tragedierea și dramatizarea lor.Însă,povestea acestui articol nu va fi despre comportamentele adolescenților notorii,ci despre intimidarea care are loc peste tot,despre spălarea creierului și mai ales,despre sinuciderea în timpul adolescenței.
    Acum un an,poate și mai mult,am văzut pe internet cazul Amandei Todd.Spun că l-am văzut,deoarece,această fată,Amanda Todd,și-a postat ,,video-ul sinuciderii” pe internet.Era o fată normală și drăguță,ducea o viață liniștită,până ce a comis o greșeală.Da,greșeala de a-și arăta trupul gol în fața unui străin,cu ajutorul camerei web.Bineînțeles,a făcut-o pentru că acesta îi oferea mii de complimente.Evident,a fost o capcană.Au ajuns poze cu ea pe site-uri de socializare,a început vâlva pe internet,și așa,aceasta a ajuns singură,fără nici un prieten,fără un umăr pe care să plângă în zilele de necaz.Dacă vreți să vedeți cu ochii voștri întreaga poveste a acestei fete,puteți viziona videoclipul despre care menționam mai sus:
>
Holiday Our world The fault in our stars

Image and video hosting by TinyPic ,,Blogoconcediu” ajuns la final

13:09 Raisa
Într-adevăr,mi-am permis să îmi iau un ,,blogoconcediu”,care astăzi s-a încheiat.Poate pentru a-mi strânge idei,poate pentru a mă gândi la ce urmează să fac,poate pentru a profita de luna lui cuptor ( care mai mult s-a dovedit a fi luna lui ,,ploior” anul acesta).Vara e pe terminate și simt că dacă nu voi reveni acum,voi fi dispărută pentru totdeauna.Dacă tot am lipsit atât de mult,m-am gândit că ar fi bine să povestesc aici ce am făcut în toată această perioadă în care nu a-ți mai auzit nimic de mine.

 A doua zi după publicarea ultimei postări,am plecat la Hajduszoboszlo în Ungaria.Inițial,mă gândeam că după ce voi veni de acolo și voi fi suficient de odihnită voi scrie un articol pentru blog.Dar,se pare că nu am fost suficient de odihnită până acum.În Ungaria este altă ,,mâncare de pește”.Da,dragii mei cititori,o țară cu mult mai mică decât România noastră,o țară care ne este vecină ,este de o mie de ori mai civilizată,ascunde oameni cu mult mai prietenoși și străzi cu mult mai curate.Consider că,acolo,populația pur și simplu știe că nu e bine să arunci deșeuri pe jos, iar statul nu este nevoit să-i amenințe cu amenzi usturătoare.
>
Friends Girls One Life

Image and video hosting by TinyPic Summer nights,city lights

13:07 Raisa
  Am fost plecată zilele acestea și de aceea nu am avut timp să postez.Dar faptul că am fost plecată m-a îndemnat să scriu un articol despre cât de prizonieră mă simt când nu sunt în excursii sau vacanțe.Săptămâna aceasta am plecat la Satu-Mare,un oraș care m-a impresionat din toate punctele de vedere.Deși am vizitat multe orașe ca acesta,Satu-Mare mi-a plăcut în mod deosebit.Cred că voi rămâne cu amintiri foarte plăcute de acolo(covrigii proaspeți și calzi
și arsurile pe care le-am căpătat la ștrand).Poate vă întrebați: ,,cum de te-a marcat așa de mult Satu-Mare?”.Răspunsul este cât se poate de simplu:m-a marcat pentru că eu locuiesc într-un oraș de două ori(sau poate chiar de șase ori) mai mic.
    Viața într-un oraș mic e,pe cât de simplă,pe atât de agasantă.Fețele pe care le vezi sunt aceleași și de la o vârstă,cunoști mai mult de jumătate din populație.Cred că problema principală într-un oraș
mic sunt greșelile personale,care îți pot însemna toată existența în oraș,deoarece oamenii au o viață atât de plictisitoare încât nu se mai ocupă de a lor,ci pur și simplu intră ,,cu bocancul” în a ta și o trăiesc și ei,chiar dacă,la o adică,nu e problema lor ce face celălalt.Așa că,din moment ce ai comis o greșeală,trebuie să te aștepți ca în următoarele 24 de ore tot orașul să afle și să te marcheze pe veci cu ,,semnul răului etern”.Problema nu e numai aceasta,ci faptul că,dacă ești diferit,trebuie să te aștepți să fii total izolat și să ai puțini prieteni,considerat de restul drept ,,paria societății care își permite să nu fie ca noi”.
>
Immortal One Life Our world

Image and video hosting by TinyPicDe ce îmi petrec timpul citind?

16:14 Raisa
    Sunt una din acele persoane care,în loc să meargă la petreceri,să iasă pe timp de vară de dimineața până seara(nu e ca și cum ar ploua de două săptămâni încontinuu) ,stă în casă,închisă în cameră și citind.Nu fac asta fără motiv,de obicei nu îmi place să pierd vremea.Dar,spre deosebire de alți adolescenți,îmi place să o chivernisesc în mod inteligent,să mă aleg cu ceva de pe urma tuturor acestor clipe din tinerețea mea,care oricum,trece prea repede.
   Întotdeauna am găsit cititul interesant.Pe multe persoane pe care le-am întrebat mi-au răspuns că ,,cititul le plictisește,că nu pot să petreacă ore în șir în fața unor pagini scrise”.Dacă ar fi fost așa ușor să catalogăm cititul,ar fi și mai lejer să plasăm și alte activități în domeniul celor atractive,dar fără influență intelectuală,precum cea a parcurgerii unui roman sau a unei piese de teatru.
>
Confesiuni Hope Never again

Image and video hosting by TinyPicExperimentul ,,Henna"

11:17 Raisa
   Am avut de muncit serios în ultima săptămână la acest blog.Am schimbat template-ul,ceea ce a însemnat o muncă titanică de 5 ore(poate și mai mult),a trebuit să adaug câteva componente care lipseau din acest blog(ca de exemplu butonul de ,,răspundeți” alocat comentariilor) și mai mult decât atât,toată săptămâna aceasta m-am gândit cum ar fi cel mai bine să-mi povestesc neplăcuta mea experiență cu ,,vopseaua minune”-Henna.
   Încă odată,mi s-a demonstrat că, poate, sunt mult prea tânără pentru anumite lucruri,cum ar fi schimbarea culorii părului.Când îmi aduc aminte de lucrurile pe care le spuneam când aveam aproximativ 6 ani : ,,..nu o să mă vopsesc/nu o să mă machiez niciodată!” realizez că totuși,puteam să păstrez acea minte inofensivă de copil.Cu siguranță nu trebuia să-mi deschid ochii către noua modă,dar iată-mă aici,încercând să scap de toate aceste greșeli.Și dacă tot veni vorba,totul a început de la un capriciu copilăresc.Poate că ar fi mai bine să las lucrurile acestea mai la urmă și să nu mă arunc cu ,,capul înainte fără să cuget de 2 ori cel puțin ideea”.
>

Image and video hosting by TinyPicÎnvăț să fiu responsabilăImage and video hosting by TinyPic

11:32 Raisa
  Poate că absența mea se va motiva datorită faptului că ultima lună de școală a fost catastrofală.Pe lângă teze,profesorii ne-au dat mai multe teste în ultimele săptămâni,pentru a umple rubrica de note,sau în anumite cazuri,pentru mărirea de medii la care tânjim cu toții.
   Dar totuși,s-a terminat,sau după vorba englezului: ,,it's over now...".Și încă nu îmi vine să cred.Stau în fața acestui ecran și mă gândesc cum să-mi adun gândurile,ce să zic în privința acestui lucru,dar,ca de obicei,nu știu.Anul acesta a  trecut ca o ploaie de vară:repede și abundent.Într-un timp atât de scurt s-au întâmplat multe lucruri care mi-au dovedit că nu mai pot fi copila de altă dată,copila a cărei viață se rezuma doar la citit și la scrisul romanelor pe wattpad.Va trebui să mă gândesc din ce în ce mai serios la viitorul meu și la cariera pe care va trebui să o urmez,pentru că se apropie,cu pași mai repezi decât am crezut vreodată.Dar nu vreau să pierd liceul.Îl voi încuia undeva în mintea mea și în inima mea,și chiar dacă într-o zi va trebui să-l las în spate,o părticică din el voi lua cu mine,oriunde m-aș duce.
>

Image and video hosting by TinyPicRefugiați pe tumblrImage and video hosting by TinyPic

17:56 Raisa
   Internetul nu conține numai lucruri rele și am realizat asta odată ce am descoperit comunitatea tumblr.Tumblr este o platformă de blogging care oferă posibilitatea de a crea ,,bloguri” personale într-un mod foarte ușor,care conțin defapt o părticică din sufletul celor care le dețin.Aici pot fi postate fotografii din călătorii,fotografii personale,citate,muzică și gif-uri.Consider că partea cea mai benefică a acestui site este faptul că mulți dintre adolescenții din zilele noastre se ,,descarcă” aici și formează prietenii cu oameni care sunt ca ei,că reușesc să cunoască lumea și să înțeleagă bucuria dar și conflictul interior al celorlalți.
   Experiența mea pe tumblr: Am descoperit asta pur și simplu din întâmplare,pentru că niște prietene foarte bune aveau fiecare câte un tumblr și desigur,vroiam și eu...ca să nu fiu în urmă,sau poate din dorința de a experimenta ceva nou.La început,când nu știam cum se folosește(sau pentru ce),mi s-a părut un site plictisitor,dar odată cu trecerea timpului am realizat ce înseamnă defapt a avea un tumblr.
>
Food Mine Our world

Image and video hosting by TinyPicFără tocuri,fără dieteImage and video hosting by TinyPic

19:33 Raisa
   Am început să prefer stilul de viață simplu.Și oricum,odată cu începerea liceului nu am mai avut timp să mă gândesc la altceva înafară de școală,dar parcă totuși nu pot lăsa nici oglinda din mână.Dar am decis să renunț la două aspecte foarte importante (și dăunătoare) care îmi ,,furau” din timpul prețios:tocurile și dietele.
M-am plictisit să îmi găsesc în tocuri ,,cel mai bun prieten”,pentru că sunt convinsă că nu e nici pe departe așa.Sunt enervante.Am decis să le port încă din gimnaziu,deoarece eram ,,mică” de înălțime.Dar când stau să analizez lucrurile mai bine,nu e chiar atât de scundă statura mea.Plus de asta,să porți tocuri în fiecare zi e un coșmar.Pe lângă că trebuie să fiu mereu atentă pe unde calc și cum merg,coloana mi se strică.E frustrant mai ales când ies cu prietenii și eu sunt singura care poartă tocuri,deși nu am neapărată nevoie.
>
Friends Girls Mass-media

Image and video hosting by TinyPicAdolescentă într-o societate deformată

14:23 Raisa
  M-am gândit să creez acest post ca rezultat al vieții mele de liceu și în societate.Am observat că întâmpin multe  probleme ce au fost și vor fi în continuare dezbătute.Nu m-am gândit să fac acest lucru până nu am auzit un dialog plin de reproșuri la adresa adolescenților din zilele noastre.Lucuri mărunte le scapă printre degete celor care se ocupă de educația noastră ,încontinuu cel mai
probabil,de aici rezultă mormanul de ,,mizerie”ce s-a adunat în spatele măștii acestei lumi românești de la 1990 încoace.
   Odată cu schimbarea gândirii națiunii autohtone au apărut și problemele,care desigur că încep să se manifeste din ce în ce mai des în rândul tinerilor.De ce îi spun societate deformată?Cum altcumva ai putea să numești o societate în care păcatul a devenit virtute,iar virtutea a devenit păcat?De ce în școli se fac atâtea reclame inutile pentru lucruri care distrug ființa umană?De ce din ce în ce mai mulți adolescenți devin manipulați și ajung sclavi ai drogurilor și ai obsesiei pentru sexualitate?

*
În urmă cu câteva zile,eu și prietenii mei am decis să purtăm câteva conversații despre tot ceea ce ne înconjoară.Nu mică mi-a fost mirarea când amicii mei au declarat că ei consideră că fetele care nu mai sunt virgine până la 17 ani sunt niște paria ale societății,că cei care nu au fumat măcar odată în viață ,,nu merită să trăiască în Europa” și mai mult de atât,băieții au declarat că pentru ei aspectul contează în proporție de 80% într-o relație.Da,sunt lucruri de neînchipuit,dar cât se poate de adevărate(și triste).De unde această gândire?E simplu: mass-media și educația în școli au cea mai mare influență asupra acestor principii.
    Mass-media:promovează frumusețea,perfecțiunea trupească(care defapt nu există),sexualitatea și gesturile obscene.Adolescenții sunt precum un burete:absorb totul și devin ceea ce văd.Dacă nu ești cum spun ei,ești bun de un mare nimic.Ești situat la periferia societății,judecat și condamnat la o viață de coșmar.Internetul are prioritate,pozele cu actrițe în photoshop au și ele un ,,cuvânt de spus” în formarea noii societăți,care suntem noi.Relațiile virtuale,filmele deocheate,alcoolul și drogurile încep să domine din ce în ce mai mult în idealul adolescentului.Fetele de 15,16 ani umblă cu băieți care le-ar putea fi lejer părinți,iar băieții își pierd virginitatea la vârste extrem de fragede. Toate astea pentru ce?Pentru a satisface pretențiile ,,sofisticate” ale societății,desigur.
    Și totuși,încă mai este speranță.Ar mai trebui să crească cu cel puțin 8 procente numărul celor suferinzi de ADHD,care este cunoscut în România de doar câțiva ani,în timp ce în occident,la peste 10% din adolescenți li se prescriu medicamente pentru această boală.Încă mai este scăpare.Adolescenți ca mine,sau ca tine,tu,cel ce citești acest aritcol,mai vor să schimbe ceva.Încă nu e prea târziu. 
                      Societatea suntem noi și trebuie să știm cum să controlăm asta!
>
Blogosferă Mine Welcome back

Image and video hosting by TinyPicCe înseamnă schimbarea.Image and video hosting by TinyPic

16:22 Raisa
   Nu am nevoie de minciuni ca să scriu acest post.Tot ce redactez aici sunt gândurile care îmi trec prin cap în acest moment,nimic planificat,nimic făcut cu o anume intiuiție.Am absentat din blogosferă pentru că așa am vrut.Aveam nevoie de un proces de educare,de la A-Z.Recunosc că m-am schimbat mult,chiar în totalitate aș putea spune.Cauzele au fost și vor rămâne aceleași: lipsa de originalitate a societății și efectul ei de turmă.
   Schimbarea mea a fost fizică,psihologică și socială.Multe circumstanțe m-au împiedicat să scriu pe blog.Poate a fost și lipsa de inspirație,poate și lipsa de concentrare,care s-a redus drastic din luna februarie.De ce să mai judec acum?De ce să mai povestesc acum ce mi s-a întâmplat?Ar mai avea oare rost?Bineînțeles că nu.Dar știu sigur că ceea ce eu am suferit în decursul acestor luni se numește pe scurt maturizare.
   Aș vrea ca uneori să mă mai intereseze de lume.Aș vrea să mai pun suflet.Dar se pare că orice aș face,voi rămâne de acum încolo o ,,bucată de gheață rece”.Dar,nu e timpul să vorbesc aici și acum despre mine.Cu acest blog am alte planuri.
    Ce voi face de acum: Îmi doresc extrem de mult să îmi fac cititorii să gândească,să înțeleagă lumea mea,să pășească în ea.Tot ce voi face aici va fi spontan și sper să îmi găsesc ușor temele despre care voi scrie articole.
   So yea,I'm kinda' back.Sper să mă suportați și de acum încolo.De data asta voi fi și mai nesuferită.Și nu știu dacă mai sunt un Panda.Probabil a dispărut.El e copilul din mine.
                                                                   
 
    

Formular de contact